Poezia zilei







Elena Farago

   Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!



 Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.






                            
                          de Vasile Militaru
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!






DACA TU AI DISPAREA
                     
                        de Adrian Paunescu

DACA TU AI DISPAREA
INTR-O NOAPTE OARECARE
DULCEA MEA,AMARA MEA
AS PLECA NEBUN PE MARE

CU UN SAC INTREG DE LUT
SI-O SPINARE DE NUIELE
SA TE FAC DE LA-NCEPUT
CU PUTEREA MIINII MELE

LUCRU LUNG SI MONOTON
SA TE INVIEZ FEMEIE
EU BOLNAV PYGMALION
HAI SI UMBLA GALATEE

DACA TU AI DISPAREA
FI-TI-AR MOARTEA NUMAI VIATA
DULCEA MEA,AMARA MEA
AS PLECA IN TARI DE GHEATA.

SA TE FAC DIN TURTURI RECI
SA TE-MBRAC IN PROMOROACA
SI APOI SA POTI SA PLECI
ORISIUNDE O SA-TI PLACA.

DE-AI CADEA INTR-ADEVAR
IN MOMENTUL MARII FRINGERI
AS VENI LA TINE-N CER
SA TE RECOMPUN DIN INGERI.

SI PE URMA VOI PLECA
UMILIT SI ILUZORIU
UNDE ESTE CASA MEA
O MANSARDA-N PURGATORIU.

DACA TU AI DISPAREA
SI DIN RISU-MI SI DIN PLINSU-MI
TE-AS GASI IN SINEA MEA,
TE-AS ZIDI DIN MINE INSUMI.

(Poezie sugerata de Eliza Noemi Judeu)



"Doamne, daca-mi esti prieten", 
de Spiridon Popescu


Doamne, daca-mi esti prieten,

Cum te lauzi la toţi sfinţii,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu părinţii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,

N-asculta de toţi zurliii,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu copiii.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Nu-mi mai otrăvi ursita,

Dă-i în scris poruncă morţii

Să-mi ia calul, nu iubita.



Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum susţii în gura mare,

Moaie-ţi tocul în cerneală

Şi-nainte de culcare


Dă-i în scris poruncă morţii,

Când şi-o ascuţi pumnalul,

Să-l înfigă-n mine, Doamne,

Şi să lase-n viaţă calul. 
(poezie sugerata de Irina  Amalia  Bacauanu)



Adrian Paunescu - Iertarile...... 

tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntâmpla
ca ochii mei sunt când senini când verzi
ca port ninsori sau port noroi pe tâmpla
ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi

vad lumea prin lunete maritoare
si vad gradini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
si în urechi am continentul rock

ai sa ma ierti ca sunt labilitate
ca trec peste extreme fulgerând
ai sa ma ierti preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tau de rând

ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toti

si cum se-ntâmpla moartea sa le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai sa te-apleci deasupra mortii mele
si tot ai sa ma ierti definitiv

ai sa ma ierti în fiecare noapte
si-am sa te mint în fiecare zi
si cât putea-va sufletul sa rabde
cu cât îti voi gresi te voi iubi



Nichita Stanescu
Ah, copacule

Ah, copacule, frunza ta imi cade pe umar,
soarele-si roteste ochiul, cazand la orizont,
umbra ta e lunga si subtire
pe campul acesta pustiu, de piatra

Am ramas asa, tinand in mana
saua si hamurile cu miros de cal
Mi-ar parea foarte rau sa mor...
Poate si pentru ca nu mi-e sete,
pentru ca as vrea sa plec, ramanand
de dragul unui cal care putrezeste
si-al unui copac cu frunze cazand

Pana unde - nici eu nu stiu
si nici ce intamplari vor fi in sufletul meu.
Ah, copacule, stelele sar dintr-o margine de pamant
si e dulce caldura si e un timp si e o liniste
ca o flacare verzuie, arzand!


Învaţă de la toate
(poezie din lirica norvegiana)

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
  

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu