marți, 19 aprilie 2011

O seara poloneza la Salonul de Piane



Foto: Irina Bacaoanu

“Cum e auditoriul, asa e si poetul”, un vers recitat cu entuziasm si sensibilitate de actorul Stefan Alexiu, in cadrul spectacolului “Apropiati si departati”. Auditoriul a vibrat la versurile clasicilor polonezi, la poezia romantica pentru ca Stefan a transmis emotiile sale intr-un fel care creeaza acea punte de legatura intre artist si spectatorul care tanjeste dupa universul romantic, similar chinului sau interior, loc unde oricare dintre noi se regaseste perfect. Stefan a lasat impresia ca esti “acasa”, ca te privesti intr-o oglinda si nu te mai saturi sa te analizezi, sa te descoperi si ca poti spune “Te iubesc” fara sa te poticnesti si fara sa simti declaratia ca pe-o greutate ci mai curand ca pe-o eliberare.
Pe clapele pianului, degetele Alexandrei Bartczak, o frumoasa studenta poloneza, au insotit poezia cu acordurile muzicii lui Frederich Chopin si a recitat in limba materna cateva catrene pentru a accentua specificul serii.
“De ce poezie poloneza, Stefan Alexiu?”, am intrebat artistul dupa spectacol. ” In timpul unei vizite in Polonia, am descoperit frumusetea versurilor acestei natii greu incercate si nu m-am putut opri la <<a citi>>si<<a place>>. Mi-am dorit sa o fac cunoscuta si romanilor, spectatorilor-iubitori de poezie care sunt deschisi si la alta paleta de poeme.”
Lui Stefan Alexiu, artistul cu ochii azurii, mereu umezi, i s-a potrivit ipostaza de mesager al versurilor poloneze si mai cu seama a reusit sa smulga valuri de aplauze meritate, muncite, traite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu